|
rtgn
Moderator
Din: Campioana Europei 2008
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 4082
|
|
1940
„Giuleştiul” devine adresa oficială
Rapidul termina din nou pe locul doi, ceea ce însemna totuşi încă o participare în Cupa Europei Centrale, şi aştepta, conform obiceiului, revanşa din Cupă.
De data asta, „ciocnirea” cu Venus n-a mai avut loc în penultimul act, ci chiar în finală. Una care avea să intre în istorie, rămânând unică prin desfăşurarea şi… întinderea ei. Ea a început primăvara şi s-a terminat spre sfârşitul toamnei! Da, au fost necesare patru meciuri, adică 450 de minute de joc, cu prelungiri, pentru departajare.
În 30 aprilie, pe ANEF, a fost 2-2 (2-1, 2-2). În 9 iunie, din nou pe ANEF, iar egal, 4-4 (3-2, 4-4). În 27 octombrie, pe „Giuleşti”, alt 2-2 (0-0, 1-1). În sfârşit, pe 8 noiembrie 1940, pe ANEF, Rapid - Venus 2-1 (0-0)!
Începuse deja un nou campionat şi cele două rivale încă se mai războiau în Cupă, cu toate că se disputaseră şi „saisprezecimile” ediţiei 1940/1941! Mai mult, pe 31 august, între episoadele doi şi trei ale finalei, Venus primea vizita Rapidului în campionatul „ediţie nouă”, adăugând încă un 0-0 seriei de remize din ultimul act al Cupei.
Presa a ţinut şi ea aprinsă flacăra disputei, iar statisticienii îşi ordonau şi-şi verificau cifrele, care treceau de la un record la altul.
Primele două jocuri ale finalei au fost arbitrate de Emil Kroner, al treilea, de Tică Iliescu, iar ultimul, de Mielu Petrescu. Cele 19 goluri au fost marcate de patru rapidişti şi şapte venusişti. Cele mai multe le-a reuşit Baratky (cinci), Sipos, D. Gavrilescu, Humis şi Fieraru înscriind fiecare câte două.
TUR ADVERSARUL RETUR
A 6-0 Gloria CFR Galaţi 7-1 D
A 3-2 Unirea Tricolor Buc. 0-0 D
D 1-2 UDR Reşiţa 1-1 A
D 0-1 FC Carpaţi Baia Mare 7-3 A
A 2-0 Victoria Cluj 4-0 D
A 3-2 Ripensia Timişoara 1-1 D
D 4-4 Sportul Studenţesc Buc. 6-1 A
A 4-0 AMEFA Arad 1-3 D
D 2-2 Venus Bucureşti 1-1 A
A 4-0 CAM Timişoara 1-4 D
D 2-2 Juventus Bucureşti 4-1 A
1. Venus 22 14 3 5 59-19 31
2. Rapid 22 11 7 4 64-3l 29
De la începutul Diviziei, în cele şapte campionate consumate până aici, Rapid câştigase o dată seria (dar a pierdut finala) şi se clasase de trei ori pe locul doi.
Într-un campionat cu cinci echipe bucureştene şi cu Venus campioană, să parcurgem, de curiozitate, şi clasamentul (neoficial) interbucureştean al acelei ediţii:
Rapid 8 3 5 0 21-13 11
Sportul Studenţesc 8 3 4 1 18-17 10
Venus 8 3 2 3 17-10 8
Unirea Tricolor 8 2 3 3 7-14 7
Juventus 8 0 4 4 8-18 4
Şi încă o izbândă giuleşteană: Rici Auer, antrenorul-jucător al Rapidului, a devenit golgeter al Diviziei A, cu 21 de goluri marcate.
Cupa României
Şaisprezecimi:
Bucureşti: Rapid - Socec Lafayette 5-2
Optimi:
Rapid - A.S. Constanţa 3-0 (forfait)
Sferturi:
Bucureşti: Rapid - F.C. Ploieşti 2-0
Semifinale:
Brăila: F.C. Brăila – Rapid 0-2
Finala :
Bucureşti, 30 aprilie 1940. Stadion ANEF, ora 17:45. Spectatori: 15.000
Rapid – Venus 2-2 (2-1,2-2)
Au marcat: Baratky (23), Sipos (34) / Tr. Iordache (42), Ploeşteanu (86)
Rapid: P. Rădulescu - Marton, Lengheriu - Vintilă, Răşinaru, I. Moldoveanu - Sipos, Radu Florian, Baratky, Auer, Bogdan
Bucureşti, 10 iunie 1940. Stadion ANEF, ora 17:45. Spectatori: 14.000
Venus – Rapid 4-4 (3-2,4-4)
Au marcat: Humis (6, 18), Orza (16), Bodola (51) / D. Gavrilescu (7), Baratky (9), Sipos (61), Auer (77)
Rapid: Negru – Marton, Lengheriu – Vintilă, Răşinaru, I. Moldoveanu – Sipos, D. Gavrilescu, Baratky, Auer, I. Bogdan
Bucureşti, 27 octombrie 1940. Stadion Giuleşti, ora 17:45. Spectatori: 12.000
Rapid – Venus 2-2 (0-0,1-1)
Au marcat: Baratky (60, 97) / N. Ene (88), Eisenbeisser (105)
Rapid: Negru – Slivăţ, Lengheriu - Vintilă, Răşinaru, I. Moldoveanu - Sipos, I. Bogdan, Baratky, D. Gavrilescu, Auer
Bucureşti, 9 noiembrie 1940. Stadion ANEF, ora 14:30. Spectatori: 12.000
Venus – Rapid 1-2 (0-0)
Au marcat: Eisenbeisser (85) / Baratky (57), D. Gavrilescu (73)
Rapid: Sadowski – Slivăţ, Lengheriu - Vintilă, Răşinaru, I. Moldoveanu - Sipos, I. Bogdan, Baratky, D. Gavrilescu, Jurcă
Lotul de jucători: Sadowski, P. Rădulescu, Negru - Slivăţ, Lengheriu, Marton - Vintilă, Răşinaru, Moldoveanu, Costea, Wetzer III - Sipos, Bogdan, Auer, Simko, R. Florian, D. Gavrilescu, Căpuşan, Jurcă, Georgescu
Antrenor: Ştefan Auer II
Conducerea clubului: Alfred Fulga, Victor Badiu, Costică Bauer-Ardeleanu
Finală în Cupa Europei Centrale!
Prima victorie românească la Budapesta
Graţie locului secund obţinut în campionat, Rapid prinsese din nou participarea în Cupa Europei Centrale. Cea de-a doua reprezentantă a noastră, Venus, este eliminată chiar din primul tur de către Beogradski SK, după 0-3 la Belgrad şi 0-1 pe ANEF, la Bucureşti, şi echipa giuleşteană rămânea să ducă de una singură cursa europeană. Se vedea treaba că în întâlnirile internaţionale Venusul n-avea stofa Rapidului.
Sorţii le scot în cale din nou feroviarilor o echipa maghiară, Hungaria Budapesta. Aceasta n-avea valoarea Ujpestului, adversara din 1938, dar ca publicul budapestan abia aştepta răzbunarea. Rapidiştii ar fi preferat-o pe Beogradski, dar asta era soarta...
Budapesta, l6 iunie l940. 15.000 de spectatori luau loc în tribunele stadionului MTK şi jubilau la deschiderea scorului de către favoriţi. Sipos egala însă pentru Rapid până la pauză şi tot el aducea, în partea secundă, o mare victorie a formaţiei bucureştene. Primul succes, de fapt, al unei echipe româneşti în Ungaria! Cei ce au scris această filă importantă de istorie au fost: P. Rădulescu - Slivăţ, Lengheriu - Vintilă, Răşinaru, Moldoveanu - Sipos, Wetzer III, Baratky, D. Gavrilescu, Bogdan
După numai o săptămână a venit returul de pe „ANEF”. Nici n-au apucaseră ungurii să se aşeze bine în ghete şi acelaşi Sipos care învinsese Hungaria la Budapesta deschidea scorul. Era minutul 4 şi, până să le treacă oaspeţilor uluiala, repriza se încheia cu 2-0 pentru Rapid, după golul lui Ionică Bogdan, din minutul 43. Dar cireaşa de pe tort a pus-o Giussy Baratky în repriza a doua. Căzut la pământ, în careul ungurilor, şi-a aranjat mingea pe vârful ghetei şi, cu şpiţul, a aruncat-o peste portarul maghiar, care se îndrepta spre el: Rapid - Hungaria 3-0! Echipa a jucat în aceeaşi alcătuire din tur, singura schimbare fiind apariţia antrenorului-jucător Rici Auer în locul lui Dănuţ Gavrilescu.
Trecând „en fanfare” de Hungaria, după victorii in ambele meciuri (presa străină a catalogat jocurile Rapidului drept senzaţionale), românii urmau să dea piept, în semifinalele competiţiei, cu Gradjanski Zagreb, o echipă tot atât de populară în Croaţia precum Rapidul la noi, care avea nouă internaţionali în lot.
Calificare prin tragere la sorţi!
Pe 30 iunie 1940, Rapid intra pe teren, la Zagreb, fără Sipos (care era croat şi jucase chiar la adversarii noştri) şi sub presiunea fantastică creată de cei 10.000 de localnici.
Ambele echipe aveau antrenori maghiari: Auer, la noi, Martin Bukossi, la Gradjanski.
Meciul a început prudent, apoi fiecare echipă a încercat atacuri periculoase. Portarul croat a fost mai mereu la post, iar, de cealalată parte, “stâncile” Lengheriu şi Slivăţ s-au dovedit a fi de netrecut, aşa că scorul a rămas până în final ca la început, 0-0. Rapid: P. Rădulescu - Slivăţ, Lengheriu – Vintilă, Răşinaru, Moldoveanu - Bogdan, Simko, Baratky, D. Gavrilescu, Auer.
Peste o săptămână (7 iulie 1940), din nou pe ANEF, în faţa a 12.000 de spectatori. Tot cu antrenorul Auer în teren, dar de data aceasta şi cu Sipos, marele absent din tur, în locul lui Dan Gavrilescu. Ai noştri au dominat teritorial, dar meciul s-a terminat tot fără goluri şi banchetul pregătit de giuleşteni s-a amânat.
Pentru desemnarea unei finaliste a fost nevoie de disputarea unui al treilea joc, la Subotica, peste numai două zile. Fără patru titulari (Vintilă, Răşinaru, Sipos şi Auer) accidentaţi, adică "mijlocul" terenului şi golgeterul de până atunci (Sipos), Rapidul s-a dus să joace pentru a doua oară în „ograda” adversarului.
Croaţii s-au năpustit pur şi simplu peste români încă din primul minut, când au şi deschis scorul prin Zimermancici. Atacurile gazdelor au urmat cu aceeaşi înverşunare şi să-l lăsăm pe Ionică Bogdan să descrie ce a urmat: “Giussy a scos o minge din jumătatea noastră, unde erau opt croaţi, mi-a trimis-o imediat, fără s-o mai gâdile, eu m-am băgat printre fundaşii Brozovici şi Belosevici, iar când am ajuns în faţa portarului Urh, am făcut o fentă ca să-mi cer scuze şi am dat gol. A fost unul dintre golurile mele mari, cum spunea Baratky. Atât de mare, încât a ţinut până în minutul 90, apoi a rezistat şi în prelungiri şi n-a putut fi învins nici măcar la tragerea la sorţi”.
Într-adevăr, seara s-a tras la sorţi pentru stabilirea finalistei (acesta era regulamentul pe atunci), iar când s-a auzit numele de „Rapid”, reprezentantul oficial al croaţilor a dat cu căciula de pământ, iar casierul lui Gradjanski a scăpat din mână geanta pregătită pentru recompensarea aşteptatei performanţe, banii rostogolindu-se sub masă şi pe sub dulapuri. Rapid era în finala cu Ferencvaros! Eroii Giuleştiului se numeau Petrică Rădulescu - Slivăţ, Lengheriu – Costea, Wetzer III, Moldoveanu – Radu Florian, Simko, Baratky, Dan Gavrilescu şi Ionică Bogdan.
Finală anulată de război
Aşadar, după Hungaria şi Grajdanski, Rapid, neînvins în cele cinci jocuri de până atunci, urma să joace finala cu Ferencvaros. Numai că nebunia care cuprinsese Europa, cel de-al doilea război mondial, a anulat orice competiţie sportivă. „Războaiele” din teren se mutaseră acum pe front, se duceau cu arma în mână, şi nu mai existau învingători şi învinşi, ci morţi şi supravieţuitori.
Participarea echipelor româneşti în Cupa Europei Centrale se încheia, astfel, înainte ca Rapid să-şi fi împlinit visul, disputarea finalei. Oricum, giuleştenii se detaşaseră net faţă de celelalte două reprezentante ale României:
l. Rapid (două ediţii) 9 4 3 2 13–10 11
2. Ripensia (două ediţii) 4 1 0 3 9–12 2
3. Venus (trei ediţii) 6 1 0 5 6–19 2
Până aici, l938 putea fi considerat drept cel mai performant din istoria Rapidului. Acum, după ce feroviarii ocupaseră locul doi în campionat, câştigaseră Cupa României şi ajunseseră până în finala Cupei Europei Centrale, ierarhiile trebuiau modificate. 1940 figura, de acum, pe prima poziţie în înşiruirea momentelor de vârf ale clubului din Giuleşti.
La debutul Diviziei Naţionale, cu opt ani în urmă, Ripensia juca peste 30 de meciuri în ţară şi în străinătate, iar CFR-ul ceva mai mult de l0 partide. Acum, „alb-vişiniii” aveau în palmares 35 de întâlniri oficiale, în trei competiţii de anvergură, iar marea Ripensie doar 22. Giuleştenii jucaseră în Divizia A 22 de meciuri, în Cupa României opt, iar în Cupa Europei Centrale cinci, dintre toate acestea reuşind să nu piardă decât patru (toate în campionat). Golaverajul general era şi el grăitor: 92-44. Rapid devenise poate cea mai puternică grupare românească a momentului şi doar titlul naţional îi mai lipsea din palmares.
_______________________________________
Mai bine sa mori in picioare, decat sa traiesti in genunchi.
|
|
